M-am născut și am trăit până când am conștientizat că sunt condamnat la neființă. Atunci m-am întors în mine pentru a înlătura bariera dintre corp și minte, rațiune și instinct, luciditate și inconștiența
, dorință și suferință, încercând sa prelungesc în acest fel momentul când viața mă va zdrobi. Astfel am dobândit capacitatea de a suporta adevărul care se ascunde după vălul ce acoperă realitatea unica a vieții superioare.
Desprins dintr-o lume în care libertatea interioară se izbește de zidurile conformismului, acest roman este o dramă profundă despre identitate, aspirații, vinovăție și lupta de a rămâne întreg, mulțumit si independent într-o societate care te vrea modelat...OANA CĂLUGĂRU
Citește mai mult
Făra a fi preocupat de efecte stilistice, Ioan Bărbunțoiu reușeste o scriere cursiva si captivanta, emoționeaza deseori și în fundal, e stravezie sensibilitatea sa, sau mai pe larg spus "sufeltul", ceea ce dovedește că scrisul nu este pentru el un simplu hobby de sfârșit de săptămână, ci o vocație.
DAN PERȘA
Sinceritatea, migala și iscusința lui Ioan Bărbunțoiu pentru o tematica atât de pretențioasa, admonestând " iubirea tânara leoaica " face ca versurile sale sa ramâna, totuși, pe linia de plutire a unei poezii adevarate.
ALEXANDRU DUMITRU
Prin secvențe cum sunt cele prezentate in volumul Povestiri din vremea petlitelor roșii, autorul Ioan Barbuntoiu, contribuie la alcătuirea unei istorii neoficiale a regimului comunist, mai ales ca un asemenea demers l-au făcut și îl fac in continuare mulți contemporani....
MIOARA BAHNA
Părinţii tăi te-au îndrăgit
Sperând că vei fi bun
Tu însă i-ai dezamăgit
Căci eşti un căpcăun.
Să nu crezi că iubirea e roaba deznădejdii,
Este o desfătare când doarme şi visează,
Cu găndul ezoteric te scapă de primejdii,
De o alinţi rămâne în tine pururi trează.
Cei ce iubesc visează că undeva departe,
Există ţara lor cuprinsă doar de maluri,
În care e un aer cu un parfum aparte,
Ce vine dinspre larg, de undeva din valuri.
Când mi-ai spus că sunt frumoasă
Dragă, la ce te-ai gândit?
La avearea-mi fabuloasă
S-au la chipul meu pocit.
"Beneficiind de șansa de a fi fost pensionat mai devreme decât alții, întrucât activase în structurile Ministerului de Interne. Colonelul în retragere Ioan Bărbunțoiu, aflat incã în deplinătatea potențelor fizice și intelectuale, și-a amintit, după lăsarea la vatră, înțeleapta zicală care spune că nu te poți socoti un om împlinit dacă n-ai construit o casă, n-ai crescut un copil, n-ai sădit un pom si n-ai scris o carte.."
LIVIU CHIȘCOP, "Drame existențale"
