M-am născut și am trăit până
când am conștientizat că sunt condamnat
la neființă. Atunci m-am întors în mine pentru a înlătura bariera
dintre corp și minte, rațiune și instinct, luciditate și inconștiența
, dorință și suferință, încercând sa prelungesc în acest fel momentul
când viața mă va zdrobi. Astfel am dobândit capacitatea de a suporta
adevărul care se ascunde după vălul ce acoperă realitatea unica a
vieții superioare.
Comentarii
Făra a fi preocupat de efecte stilistice, Ioan Bărbunțoiu reușeste o
scriere cursiva si captivanta, emoționeaza deseori și în fundal, e
stravezie sensibilitatea sa, sau mai pe larg spus "sufeltul", ceea
ce dovedește că scrisul nu este pentru el un simplu hobby de sfârșit
de săptămână, ci o vocație.
DAN PERȘA
Sinceritatea, migala și iscusința lui Ioan Bărbunțoiu pentru o
tematica atât de pretențioasa, admonestând " iubirea tânara leoaica
" face ca versurile sale sa ramâna, totuși, pe linia de plutire a
unei poezii adevarate.
ALEXANDRU DUMITRU
Prin secvențe cum sunt cele prezentate in volumul Povestiri din vremea petlitelor roșii, autorul Ioan Barbuntoiu, contribuie la alcătuirea unei istorii neoficiale a regimului comunist, mai ales ca un asemenea demers l-au făcut și îl fac in continuare mulți contemporani....
MIOARA BAHNA
Despre Ioan Bărbunțoiu
"Beneficiind de șansa de a fi fost pensionat mai devreme decât alții, întrucât activase în structurile Ministerului de Interne. Colonelul în retragere Ioan Bărbunțoiu, aflat incã în deplinătatea potențelor fizice și intelectuale, și-a amintit, după lăsarea la vatră, înțeleapta zicală care spune că nu te poți socoti un om împlinit dacă n-ai construit o casă, n-ai crescut un copil, n-ai sădit un pom si n-ai scris o carte.."
LIVIU CHIȘCOP, "Drame existențale"