Cărți

Tăcerea Libertății

Desprins dintr-o lume în care libertatea interioară se izbește de zidurile conformismului, acest roman este o dramă profundă despre identitate, aspirații, vinovăție și lupta de a rămâne întreg, mulțumit si independent într-o societate care te vrea modelat. Volnic Virgil, un idealist lucid, caută sensul într-un sistem care nu tolerează diferențele, în timp ce Paula, vocea echilibrului, trăiește ruina visurilor comune în tăcere. Criza interioară a personajului principal devine universală: cum poți rămâne liber într-o societate care te îngrădește prin mijloace coercitive și nu acceptă diferențe? Scris cu o forță poetică și o luciditate tăioasă, romanul pătrunde în zonele cele mai intime ale conștiinței: lupta permanentă a omului cu sine însuși, rușinea, frica de a nu fi acceptat, neputința, întrebări care nu găsesc răspuns într-un sistem uzurpator. „Tăcerea libertății” este un roman despre fragilitatea umană, despre lupta de a rămâne viu într-o lume care, brutal, îți cere să renunți la ceea ce este fundamental pentru tine. În urma lecturării profunde, rămâi cu întrebări ce invită la reflexie: Poți să te întorci vreodată cu adevărat acasă? Poți fi iertat pentru trecutul tău? Ce înseamnă cu adevărat să fii “acasă” - este un loc, o stare sufletească, o iertare?.OANA CĂLUGĂRU

Iubirea, Flacără Celestă

"...Sinceritatea, migala și iscusința lui Ioan Bărbunțoiu pentru o tematica atât de pretențioasa, admonestând " iubirea tânara leoaica " face ca versurile sale sa ramâna, totuși, pe linia de plutire a unei poezii adevarate". ALEXANDRU DUMITRU

Epigrame

Cum pe apa sta uleiul
Puse intr-un vas anume
Tot asa sta si prostia
Pe nestiinta din lume

Povestiri din
Vremea Petliților Roșii

"Prin secvențe cum sunt cele prezentate in volumul Povestiri din vremea petlitelor roșii, autorul Ioan Barbuntoiu, contribuie la alcătuirea unei istorii neoficiale a regimului comunist, mai ales ca un asemenea demers l-au făcut și îl fac in continuare mulți contemporani....". MIOARA BAHNA (Revista Plumb)

Fata cu eșarfă verde

"Căutându-se pe sine, a încercat in același timp sa înțeleagă lumea din care provine și prin care trece, dar mai ales relația cu Dumnezeu și chiar dacă n-a știut niciodată către ce duce voia Sa, a trăit mereu cu convingerea ca ii este in preajma: ,,Întotdeauna am avut senzația ca Dumnezeu mi-a dirijat viața, m-a ajutat atunci când am avut nevoie, de cele mai multe ori, când credeam ca nu voi putea trece peste necazul pe care-l trăiam. M-a pedepsit atunci când uitam de el, deveneam plin de mine, m-a umflăm in pene, aveam impresia ca sunt deasupra tuturor. Primeam câte o palma și prin asta îmi aminteam ca nu trebuie sa calc alături de drum". CORNEL GALBEN (Revista Caligraf)

Meandrele Destinului

"Romanul Meandrele Destinului, este un titlu bine ales și in ton cu acțiunea cărții care se desfășoară pe mai multe paliere, autorul scoțând la iveală destinele mai multor familii. Adevărate saga se derulează in conținutul romanului, semn ca autorul care cunoaște bine comportamentul uman știe sa construiască universuri deosebite, ceea ce este foarte important pentru un autor de romane". EMILIAN MARCU (Covorbiri Literare Iasi)